Descoperirea rămășițelor umane ale speciei Homo naledi în 2013 în peștera Rising Star din Africa de Sud a fost una dintre cele mai importante descoperiri paleontologice din ultimii ani. Această specie, care trăia acum aproximativ 300.000 de ani, adaugă un capitol misterios în înțelegerea evoluției umane. În plus față de trăsăturile fizice și comportamentul lor, un alt aspect fascinant al descoperirii Homo naledi este faptul că rămășițele lor au fost găsite într-o locație adâncă și inaccesibilă peșterii, ceea ce sugerează un comportament mai complex decât era de așteptat pentru o specie de hominizi cu un creier relativ mic. În mod particular, ritualurile funerare, care par a fi implicate în acest caz, reprezintă un mister important pentru cercetători.

Ritualurile funerare sunt considerată un semn al unei conștiințe de sine și al unei înțelegeri a morții, trăsături care au fost considerate a fi caracteristice doar speciei noastre, Homo sapiens, și altor specii umane avansate. Totuși, rămășițele Homo naledi găsite în peșteră sugerează că această specie ar fi putut practica forme primitive de ritualuri funerare. În mod surprinzător, oamenii de știință au descoperit că sute de oase de la cel puțin 15 indivizi au fost plasate într-o zonă adâncă a peșterii, într-un loc destul de inaccesibil, ceea ce ar putea indica intenția de a înmormânta morții. Aceste rămășițe nu au fost pur și simplu aruncate sau lăsate la întâmplare, ci erau plasate cu un oarecare grad de ordonare, un comportament care este, în general, asociat cu activități religioase sau ritualuri.

Motivul pentru care ritualurile funerare ale Homo naledi sunt un mister este legat de mai multe aspecte. În primul rând, Homo naledi avea un creier relativ mic, mai mic decât al Homo sapiens, și nu era considerat un individ capabil de comportamente complexe, cum ar fi conștientizarea deplină a morții și planificarea ritualurilor funerare. Astfel, descoperirea unui asemenea comportament în rândul unei specii cu un creier relativ simplu pune în discuție ideea conform căreia ritualurile funerare ar fi fost exclusiv atribuite hominidelor avansate. Întrebarea care rămâne este: ce nivel de înțelegere a morții și a conștiinței de sine avea Homo naledi, dacă a fost capabil să participe la un astfel de comportament?

În plus, peștera Rising Star este o locație extrem de dificil de accesat, iar faptul că indivizii au fost plasați acolo sugerează că, deși Homo naledi nu avea unelte sofisticate sau o cultură avansată, aveau un anumit grad de organizare socială și poate chiar un fel de comportament ritualic legat de înmormântare. Faptul că au fost găsite atâtea oase într-un loc izolat ar putea indica o intenție deliberată de a ascunde sau de a respecta morții, ceea ce ar implica un comportament semnificativ legat de înțelegerea și gestionarea morții.

Totodată, există și teoria că Homo naledi nu a practicat un ritual funerar în sensul nostru modern, dar ar fi putut manifesta un comportament de curățare sau de manipulare a morților, poate ca parte a unei strategii de protecție împotriva bolilor. Dar, în lipsa unor dovezi directe și a unui context cultural mai larg, acest fenomen rămâne neclar.

În concluzie, ritualurile funerare ale Homo naledi sunt un mister pentru cercetători din cauza faptului că această specie, având un creier mic și un comportament considerat mai primitiv, ar putea să fi demonstrat un comportament mai complex decât era de așteptat. Descoperirea unor posibile practici funerare indică un grad de organizare socială și o înțelegere a morții care ar putea schimba modul în care înțelegem evoluția umană și comportamentele noastre timpurii. Totuși, având în vedere absența unor dovezi clare și explicite, acest subiect rămâne o enigmă în continuare.